Era o zi mohorata de noiembrie , vineri 27 .Ne aflam intr-o casa ciudata cu 2 camarute pe post de baie , intr-una era o chiuveta insalubra iar in alta un vas de toaleta unde nu aveai loc nici sa te apleci , sincer nu mi-am dat seama foarte bine care este una si care este cealalta . Probabil v-ati fi asteptat sa fie undeva in Romania aceasta imagine insa nu ! Ne aflam in Kiev, eu , prietenul si totodata colegul meu Radu , Alex si Vadim, promoterul nostru din Ucraina.Trecusera 2 nopti ale naibii de lungi petrecute prin trenuri , taxiuri si alte mijloace de transport , trecusera zeci de ore petrecute pe niste drumuri care comparativ cu ale noastre erau cu mult sub , trecuse o seara superba in Cherkasy unde am mixat cu prietenii amintiti mai sus , un spectacol de neuitat . Eram cam devastati fizic asa ca ajunsi in kiev am tras un pui de somn , foarte pui ...2,3 ore . Ne trezim pe la vreo 16 , dupa care m-am gandit eu "ia sa intru sa imi verific mailu' " . O decizie pe care o pot pune in seama destinului , nici vorba de coincidenta. Primiesem un e-mail , de la o fosta colega din liceu , un e-mail care a adus multa tristete si durere in sufletele destinatarilor . Era acel e-mail care avea sa aduca cutremuratoarea veste , Vitalii nu mai era printre noi ... O imagine dezolanta , care cine stie in ce fel s-a desfasurat in fata colegilor nostrii , colegilor lui.
Era printre cei mai buni la invtatura in liceu , basarabean de origine avea acel nerv , acea vointa de nedepasit de a fi cel mai bun . Si a fost , am fost amandoi , impreuna . Stia sa faca de toate , stia fotbal , stia volei , era printre cei mai buni la baschet , liderul clasei noastre la acest sport , in paralel facea si sportul care avea sa ii aduca sfarsitul , tragicul sfarsit , K1.
M-am simtit neputincios , la mii de kilometri distanta , fara sa pot face ceva , nu ca ar mai fi fost ceva de facut , dar totusi , ar fi trebuit sa fiu acasa , sa-i fiu alaturi pentru ultima oara .
Am avut de mixat inca 2 nopti in Ucraina , insa pe Vitali nu l-am putut scoate din minte. 3 zile mai tarziu ne aflam din nou in Romania , in Suceava , asteptand trenul care avea sa ne duca acasa.Suna telefonul , era Ion , colegul nostru si el sportiv , prieteni buni , prieteni indurerati de moarte unui tovaras . Ma cheama la funeralii , insa nu puteam sa ajung pentru ca eram la mana unui tren , romanesc. Ajunsi in tren ne asezam pe niste scaune , nu erau ale noastre . Ma duc spre locomotiva in cautarea unei toalete libere unde sa pot fuma o tigara . Pe drum vad un ziar pe o masuta , "La fix" . Bani numai aveam , laptopuri nu aveam , ziare nu aveam , urmau 7 ore plictisitoare . Ridic ziarul , il rasfoiesc pe la jumate stupoare , un articol de o pagina despre viata lui vitali si despre moartea sa ! Mi-au dat lacrimile ... mai socant de atat nici nu se putea.In acel articol aveam sa aflu cum a murit , a murit in ring , luptandu-se cu idolul lui , Semmy Schilt. A murit implinindu-si visul , a murit in lupta ca un erou .
Traiesc cu regretul ca nu am putut fi acolo , alaturi de toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit . Traim cu totii cu regretul ca nu l-am iubit mai mult cat a fost in viata.Traim cu trista imagine a mortii sale . Aceasta nu este o scrisoare de despartire, aceasta este un prim omagiu celui ce a fost fiu , frate , prieten , coleg , lider , sportiv , premiant , medaliat ... Pentru noi nu ai murit . Dormi . Un somn etern , un somn din care nu te vei mai trezi , dar amintirile vor ramane in suflet iar portretul tau intiparit in minte pentru totdeauna. TE VOM IUBI MEREU VITALII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu