Urmand un vis , atingand un ideal

Era aproape de craciun , 2006 , acasa , "mixam" pe celebrul soft atomix (cred ca facusem deja upgrade la virtual dj , numai tin minte exact).Facem un mesh up cu cele mai tari piese ale lui ATB . DA eram trancer! Si imi placea cum sunau piesele alea legate , trecerile mi se pareau bestiale :)) , si impins de o calauza imaginara mi-a trecut prin minte urmatorul gand "vreau sa pun muzica".Il sun pe Radu , imi venise o idee , o idee care a insemnat practic piatra de temelie a tot ce s-a intamplat pana in prezent . Stiam ca pe data de 24 era ziua liceului , Cuza , fostul MF3, stiam ca in fiecare an se organizau diferite activitati in liceu implicand colegi , profesori , sponsori etc . Am pus la cale un proiect si m-am dus in audienta la domnu' director Tunaru . Un profesionist desavarsit, un profesor minunat , un om bun , deschis , alaturi de noi oricand 9care din pacate nu stia cand a facut Cuza unirea, in direct la antena1:))) ) . In acea zi inainte de craciun pusesem la cale debutul nostru ca si dj . Si asa a si fost . Locatia a fost sala de sport pe care spre tristetea noastra de atunci , nu am putut umpleo :)) , clubberii au fost colegii de liceu , sculele au fost puse la dispozitie de o profa de sport care intamplarea a facut sa aibe acasa exact ce ne trebuia noua , 2 monitoare , playere , mixer , casti . Sunetul nu era grozav , dar 2 monitoare au fost ok.Nu prea am facut noi cine stie ce , am tropait cateva piese, unde nu am tropait a fost din nimereala , era prima oara cand puneam mana pe asa ceva:)) nu prea stiam cu ce se mananca . Dar ne-a placut !! Si ce pe atunci parea un vis a ajuns un ideal atins , am pus muzica impreuna prin toate cluburile care merita , am ratat cateva , dar inca nu e timpu' pierdut . Kristal , Studio Martin , Zebra , Setup , fiecare experienta traita vine cu povesti si intamplari care mai de care, lucru pe care voi pune accentul in posturile ce vor urma .
Au trecut 3 ani de zile de la acea zi a liceului si cine ar fi pariat acum 3 ani pe noi , in conditiile in care 10% din populatia romaniei pune muzica :)) (afirmatie nedocumentata, a se lua ca atare).Nici mama nu ar fi pariat pe mine , nici acum nu prea si-ar risca banii:)) ce sa-i faci , am cota mica :) Au trecut 3 ani in care am facut trecerea de la amatorism la profesionalism , de la cluburi de 2 lei la cluburi consacrate , de la muzica de Polivalenta la muzica de Kristal , schimbari , urcursuri , coborasuri , toate asa cum ar trebui sa fie . Cristian si Radu , Protech Project!!!

Un prim omagiu , nu un ultim .

Era o zi mohorata de noiembrie , vineri 27 .Ne aflam intr-o casa ciudata cu 2 camarute pe post de baie , intr-una era o chiuveta insalubra iar in alta un vas de toaleta unde nu aveai loc nici sa te apleci , sincer nu mi-am dat seama foarte bine care este una si care este cealalta . Probabil v-ati fi asteptat sa fie undeva in Romania aceasta imagine insa nu ! Ne aflam in Kiev, eu , prietenul si totodata colegul meu Radu , Alex si Vadim, promoterul nostru din Ucraina.Trecusera 2 nopti ale naibii de lungi petrecute prin trenuri , taxiuri si alte mijloace de transport , trecusera zeci de ore petrecute pe niste drumuri care comparativ cu ale noastre erau cu mult sub , trecuse o seara superba in Cherkasy unde am mixat cu prietenii amintiti mai sus , un spectacol de neuitat . Eram cam devastati fizic asa ca ajunsi in kiev am tras un pui de somn , foarte pui ...2,3 ore . Ne trezim pe la vreo 16 , dupa care m-am gandit eu "ia sa intru sa imi verific mailu' " . O decizie pe care o pot pune in seama destinului , nici vorba de coincidenta. Primiesem un e-mail , de la o fosta colega din liceu , un e-mail care a adus multa tristete si durere in sufletele destinatarilor . Era acel e-mail care avea sa aduca cutremuratoarea veste , Vitalii nu mai era printre noi ... O imagine dezolanta , care cine stie in ce fel s-a desfasurat in fata colegilor nostrii , colegilor lui.
Era printre cei mai buni la invtatura in liceu , basarabean de origine avea acel nerv , acea vointa de nedepasit de a fi cel mai bun . Si a fost , am fost amandoi , impreuna . Stia sa faca de toate , stia fotbal , stia volei , era printre cei mai buni la baschet , liderul clasei noastre la acest sport , in paralel facea si sportul care avea sa ii aduca sfarsitul , tragicul sfarsit , K1.
M-am simtit neputincios , la mii de kilometri distanta , fara sa pot face ceva , nu ca ar mai fi fost ceva de facut , dar totusi , ar fi trebuit sa fiu acasa , sa-i fiu alaturi pentru ultima oara .
Am avut de mixat inca 2 nopti in Ucraina , insa pe Vitali nu l-am putut scoate din minte. 3 zile mai tarziu ne aflam din nou in Romania , in Suceava , asteptand trenul care avea sa ne duca acasa.Suna telefonul , era Ion , colegul nostru si el sportiv , prieteni buni , prieteni indurerati de moarte unui tovaras . Ma cheama la funeralii , insa nu puteam sa ajung pentru ca eram la mana unui tren , romanesc. Ajunsi in tren ne asezam pe niste scaune , nu erau ale noastre . Ma duc spre locomotiva in cautarea unei toalete libere unde sa pot fuma o tigara . Pe drum vad un ziar pe o masuta , "La fix" . Bani numai aveam , laptopuri nu aveam , ziare nu aveam , urmau 7 ore plictisitoare . Ridic ziarul , il rasfoiesc pe la jumate stupoare , un articol de o pagina despre viata lui vitali si despre moartea sa ! Mi-au dat lacrimile ... mai socant de atat nici nu se putea.In acel articol aveam sa aflu cum a murit , a murit in ring , luptandu-se cu idolul lui , Semmy Schilt. A murit implinindu-si visul , a murit in lupta ca un erou .
Traiesc cu regretul ca nu am putut fi acolo , alaturi de toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit . Traim cu totii cu regretul ca nu l-am iubit mai mult cat a fost in viata.Traim cu trista imagine a mortii sale . Aceasta nu este o scrisoare de despartire, aceasta este un prim omagiu celui ce a fost fiu , frate , prieten , coleg , lider , sportiv , premiant , medaliat ... Pentru noi nu ai murit . Dormi . Un somn etern , un somn din care nu te vei mai trezi , dar amintirile vor ramane in suflet iar portretul tau intiparit in minte pentru totdeauna. TE VOM IUBI MEREU VITALII

Ei bine , mi-am facut blog!

Ei bine mi-am facut blog , ce sa zic ! Pentru cei ce nu ma cunosc , majoritatea din cei ce vor citi acest blog probabil , eu sunt Cristian . Am 21 de ani numa' buni de petrecut cu ei. Am 2 , a se citi "DOOOO" - pentru cunoscatori- meserii care mai de care mai banoase :)) , sunt student si dj.
Din studentie "imi scot anual 1500 de ron ... din buzunar bineinteles , iar din dj-ala ce sa zic , de tigari nu duc lipsa :)) . Desigur nu m-am apucat de facultate ca sa ma imbogatesc , asta ar fi culmea joburilor la fel cum nu m-am apucat de muzica din acelasi motiv. Ce sa zic , ziua student si noaptea la pupitru , nu foarte des dar cat sa nu duc dorul . Cam atat cu introducerea care in cateva cuvinte ar suna ca binecunoscutul vers "ca la 20 de ani ... " fireste , cu rectificarile de rigoare , 21 de rectificari mai exact.
Ce veti citi in acest blog ? Pai in principiu cam toate frustrarile mele , intamplari , impresii despre locuri , oameni , trenduri , si nu in ultimul rand clubbing , celui romanesc acordandu-i o importanta aparte.
Asadar (am schimbat "deci" cu asadar) , nu imi ramane altceva decat sa va urez un somn usor in continuare , la mine fiind ora 6:39 ca sa fiu precis , nu prea am somn deobicei , imi pierd vremea , pe unde nici eu nu stiu sincer. Probabil de azi inainte imi voi pierde o parte din vreme exprimandu-ma mai putin literar dar cu o oarecare doza de eufonie , asta in speranta in care va voi incanta placut auzul:)) conform unei definitie care spune cam asa EUFONÍE s.f. Împerechere armonioasă de sunete, care impresionează plăcut auzul. V. Pe maine dupa masa!